versiune pre-alfa - recomandam rss.mioritics.ro intre timp
20 posturi de bloguri in rezultate
Scris la 14 Apr 2006 11:42:46
Iata ca o data cu lansarea de saptamina trecuta a domeniilor .eu ( dupa unii spectaculoasa, dupa altii cu deficiente majore) avem noi resurse la dispozitie, dar si noi potentiale probleme. Mi-a fost atrasa atentia asupra sistemului de rezolvare a litigiilor privind domeniile .eu. Folosind un sistem asemanator cu UDRP-ul promovat de ICANN, EURID ofera o solutie de rezolvare alternativa a disputelor privind conflictul intre marci si nume de domenii .eu ( cred insa ca vor fi mai putine cazuri pentru ca a existat acea perioada de Sunrise in care titularii de marci si-au putut inregistra domeniile corespunzatoare) In fine o scurta privire asupra sistemul - disponibil la http://www.adreu.eurid.eu/index.php ne arata ca : a) E interesant ca desi procedura este foarte similara cu UDRP, s-a adoptat decizia realizarii unor proceduri proprii. Principiile sunt aceleasi : Article 21 of the Public Policy Rules (EC reg. 874/2004), which deals with speculative and abusive registration, begins with the following text: “1. A registered domain name shall be subject to revocation, using an appropriate extra-judicial or judicial procedure, where that name is identical or confusingly similar to a name in respect of which a right is recognised or established by national and/or Community law, such as the rights mentioned in Article 10(1), and where it: (a) has been registered by its holder without rights or legitimate interest in the name; or (b) has been registered or is being used in bad faith.” b) Si mai interesant este ca singura institutie care va face aceste arbitraje ( e putin impropriu zis arbitraj.. dar ma rog) este Curtea Arbitrala de la Praga - de pe linga Camera de Comert Ceha !! Asta da afacere - bravo lor ! c) Site-ul este disponibil si in toate limbile UE .. probabil ca va fi si in romana de la anul. Intre panelisti ( cei ce rezolva cazurile ) am vazut destui care stiu 2 sau 3 limbi, din toata gama celor europene, deci probabil se va putea judeca fiecare caz in alta limba - evident este o taxa suplimentara pentru asta. (1190 euro) Nici un roman inca printre panelisti. d) Taxele pentru sistem sunt insa chiar mai mari decit pentru .com - pentru un nume de domeniu ajungi la un total de aproape 2000 de euro... ceea ce nu e putin. Ramine de vazut daca va dezvolta o practica diferita fata de OMPI.. Ar fi chiar simpatic :-)
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - drept&it din intreaga lume pareri personale evenimente nume de domenii
Scris la 13 Apr 2006 11:24:12
Un articol de ieri vazut pe Hotnews si preluat de la conso.ro ne povesteste cu mare placere cum HVB foloseste Google Adwords pentru a afisa reclame atunci cind se afiseaza marcile concurentei : Raiffeisen, BCR sau BRD. Sa da chiar un mic citat al " Head Of Corporate Communication la HVB Bank": “Am ales ca anuntul nostru sa apara pe Google atunci cand utilizatorul tasteaza cuvinte cheie cum ar fi credite, dar si nume de banci”, spune Ioana Paun, Head Of Corporate Communication la HVB Bank Well, Ms Head of Communication, news for you : Ceea ce faceti dvs e cam ilegal si s-ar putea sa va gasiti cu un mic proces din partea concurentei. Sau dvs sau google. S-a mai discutat despre asta pe lista de discutii legi-internet pe la sfirsitul lui Februarie 2006, cind o alta firma de avocatura folosea aceeasi metoda pentru racolare de clienti : cand cauti pe google dupa 'musat' sau 'nestor' iti intra reclama cu Tuca si Asociatii, adica de la o firma de avocati concurenta primelor doua. Mi se pare tare ciudata treaba asta, mai ales ca este vorba de primele 3 firme de avocatura din Romania, care se afla in concurenta directa: NNDKP, Musat si Asociatii si Tuca si Asociatii Am raspuns la asta ca : Au existat anul trecut mai multe cazuri de tipul asta in Franta in care Google a pierdut pentru ca a permis licitarea unor cuvinte cheie - marci inregistrate - ale unor alte firme . Vezi cazuri http://www.linksandlaw.com/adwords-google-keyword-lawsuit-France.htm Cred ca pe www.juriscom.net vei gasi si deciziile in franceza. Eu cred ca e cel putin concurenta neloiala, dar poate fi si incalcare de marca, daca cuvintul este marca inregistrata. De fapt si Alin a remarcat povestea. Deci - expertii de la banci sunt rugati sa-si consulte avocatii pentru eventualele prejudicii care vor fi nevoiti sa le plateasca. :D
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania pareri personale jurisprudenta drept & internet
Scris la 30 Mar 2006 19:23:24
Motto : Nemo censetur ignorare legem Articol publicat si pe AvocatNet.ro Unul din principiile izvorite din dreptul roman si aplicate si in legea romaneasca prevede faptul ca nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii. Legislatia romaneasca in pragul integrarii europene sufera, in conditiile in care legi importante sunt modificate si re-modificate, uneori prin Ordonanta de Urgenta sau Ordonante simple care si ele sunt modificate de legile de adoptare, in termene de 2 ani si uneori chiar mai scurte. Principiul cunoasterii legii este deseori pus la indoiala de practica unei legislatii mult prea stufoase, care face ca toti actorii principali din domeniul justitiei (judecatori, procurori sau avocati) sa faca de obicei un adevarat proces de cautare activa a actului normativ in vigoare la data unui anumit eveniment. In fapt, singurii care au de cistigat in fata complexitatii si modificarilor dese ale legislatiei sunt producatorii de software legislativ, cei care reusesc prin mijloace electronice sa eficientizeze acest proces de cautare legislative. Aceasta nu ar fi o problema majora – in fond este un domeniu de business competitive, care se bazeaza pe utilizarea unor texte aflate in domeniul public. Problema se pune insa in ce masura in cetatean obisnuit, deci nu un practician frecvent al dreptului, are acces la legislatia care ii este opozabila intr-o anumit materie. Sa trecem in revista mijloacele prin care un cetatean roman obisnuit poate sa aiba acces la legislatie : - abonandu-se la Monitorul Oficial ( cost 1480 Ron/an ) – numai partea I - cumparind un soft legislativ ( minim 600 RON - Vezi statistica detaliata la cu preturi la http://www.indaco.ro/articole_det.html?id=9 ) Actualizarea poate sa coste suplimentar pina la 71 de RON/luna - cerind consultanta la un avocat pentru a afla ce legislatie ii este aplicabila (estimam un pret de 100 Ron pentru o consultanta minima) - accesind Internetul ( sa zicem 30 RON/luna – abonament ), de aici avind o fie solutia unui acces platit (159 eur/an – Indaco, 250 Ron /an (corpvs.org) ) o fie solutia unui acces gratuit prin diverse formule ( eg. Utilizare Repertoriul legislative( http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame ), baza de date a Consiliului Legislativ ( http://www.clr.ro/rep_dil_2002/rep.aspx ) abonare la www.juridice.ro si utilizarea parolei la www.indaco.ro , utilizarea portalului de legislatie ( http://legislatie.just.ro/ numai daca stii ce act cauti ) In practica utilizarea gratuita este folosita numai de cei care au ceva cunostinte de navigare pe Internet pentru a putea afla cum poti avea acces gratuity la o baza de date legislative. In plus fiecare baza de date are anumite carente ( de ex. Baza de date a Cdep nu prezinta hotaririle de guvern, baza de date a Just.ro nu permite cautare dupa cuvinte cheie, nu permite copierea a nici unui paragraph, nici una dintre solutii nu permite sa vezi daca aceasta este versiunea in vigoare la o anumita data ) De asemenea la ora scrierii articolului doar 25% din poulatia Romaniei a accesat Internetul. ( cf Statistici NetBridge Ian 2006) . Remarcam in acelasi timp ca exista 3 sisteme diferite de acces online la legislatie pentru populatie dezvoltate din bani publici (se pare ca 2 dintre ele cdep.ro si clr.ro folosesc acceasi baza de date). Alte sisteme de acces vor fi probabil dezvoltate sau implementate din bani publici pentru anumite categorii de functionary publici (politisti) sau persoane angajate in sistemul judiciar ( judecatori, procurori, etc) La ora acestui articol salariul mediu in Romania este undeva la 700 de RON pe luna, iar salariul minim este in jur de 300 de RON pe luna. Toate aceste date ne conduc la ideea ca un principiul “nemo censetur ignorare legem” poate fi luat doar ca deziderat si nu ca realitate. Pe de alta parte, textul actelor normative devine atit de criptic si alambicat, incit fara interventia unui specialist (uneori chiar pe un anumit domeniu) accesul la legislatie nu ajuta prea mult, sau este nevoie de foarte mult timp pentru obtinerea informatiei utile. Citeva posibile solutii : - crearea unui sistem online singular creat din bani publici in care legislatia romaneasca completa sa poate fi accesata, utilizata si copiata in format digital de catre orice persoana. - Obligarea oricarei institutii care emite un act normative sa aloce fonduri si pentru crearea unui ghid de aplicare sau explicare a ei ( in special in domeniile tehnice ) sau de informare a publicului tinta - Obligarea Ministerelor si autoritatilor centrale si locale sa aiba compendii legislative gratuite pentru fiecare domeniu asupra carora au competenta directa Articol publicat si pe AvocatNet.ro Comentariile si corecturile sunt binevenite .:-)
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte pareri personale legislatie drept & internet
Scris la 24 Mar 2006 17:25:43
Am fost ieri la Conferinta Doing Business Antreprenoriat. Am avut si o prezentare legata de marci. concurenta neloiala, citeva aspecte de marci europene si legaturi cu nume de domenii. Am ramas suprins citi de putini antreprenori din sala aveau marci inregistrate. Cred ca pe termen scurt si mediu o sa apara foarte multe probleme din cauza asta, ca si a conflictelor cu numele de domenii care devin mai importante pentru o simpla prezentare de firma. Toate prezentarile (inclusiv a mea) le gasiti aici - http://www.doingbusinessromania.ro/program.html
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: articole / studii / rapoarte stiri - drept&it din intreaga lume pareri personale nume de domenii
Scris la 19 Apr 2006 11:25:40
Am mai scris un articol pentru al doilea numar din revista Link2ecommerce, care incepind de ieri a aparut si in varianta online. Un click... si gata contractul! (I) Deseori ati fost in situatia in care ati dat click pe un buton de „I accept” sau „Sunt de acord” pentru a beneficia de un serviciu online – gratuit sau nu. Este acesta un contract sau nu? Va recunoaste o instanta un astfel de act daca semnatura mea nu apare nicaieri? Sa incercam sa raspundem la aceste intrebari. CE ESTE UN CONTRACT? Simplificand definitiile existente, un contract este un acord de vointa intre doua sau mai multe parti. De obicei, acordul de vointa rezulta in urma unor inscrisuri semnate si stampilate de catre parti. Aceasta, insa, nu inseamna ca acordul de vointa nu poate fi obtinut si altfel. Legea romana consemneaza anumite cazuri cand chiar tacerea reprezinta un acord. In cazul relatiilor comerciale de zi cu zi, acordul de vointa se intalneste cu mult mai des decat s-ar putea crede la prima vedere. O cerinta expresa (o bere, va rog!) este o acceptare a ofertei de a vinde bunurile expuse si, deci, un acord de vointa intre vanzatorul si cumparatorul dintr-un magazin. Un semn deja intrat in practica (fluturarea mainii cand vezi un taxi) inseamna o manifestare de vointa in a incheia un acord cu taxi-ul respectiv. In consecinta, a apasa pe un buton anume pe o pagina web nu poate sa reprezinte decat acceptarea ofertei prezentate mai sus. Si tot in consecinta avem un acord de vointa intre cel ce pune la dispozitie serviciul si cel care vrea sa il foloseasca. Dar legea romaneasca chiar spune mai mult… (revenim asupra acestui aspect in articolul din urmatorul numar). CE SE INTAMPLA IN SUA CU ASTFEL DE CONTRACTE PE INTERNET? Putem sa spunem ca principiile realizarii unui contract sunt aceleasi in mare parte a lumii – si in SUA, si in Europa si in Romania exista acelasi semn de a chema un taxi. Dar ne referim la SUA pentru a explica mai clar cateva tipuri de contracte pe Internet. Asemenea contracte de adeziune (adica apesi pe butonul respectiv si ai acces la serviciu sau parasesti pagina) poarta denumirea de contract de tip „clik-wrap”. Am putea imparti in 3 categorii respectivele contracte si anume: * Contractele de tip „click-wrap” in care trebuie sa faci o actiune pentru a-ti exprima acordul. Actiunea este, de obicei, apasarea unui buton, bifarea unei casute care explica termenii, uneori un clik pe un link dintr-un e-mail etc. Aceste contracte au fost pe deplin acceptate de instantele americane si chiar aplicate. Au existat si cazuri in care unele dispozitii au fost considerate ca fiind abuzive si, ca atare, aplicarea lor nu a fost acceptata de instante. Dar restul contractului a ramas, in continuare, valabil. * Contractele de tip „click-wrap” in care, din greseala ori intentionat, NU trebuie sa faci o actiune pentru a-ti exprima acordul. In aceste cazuri instantele au considerat ca nu exista un acord de vointa, deci contractul nu se poate aplica. * Contractele de tip „Terms of Use” (Termeni de utilizare) pe care ii gasim in subsolul multor pagini web. Pentru ca, de obicei, nu trebuie sa faci nici o actiune pentru a intra pe site si a-l vizita in intregime (fara a ajunge pe pagina respectiva de Termeni de Utilizare) si, deci, nu exista un acord de vointa, rezulta ca respectivul contract sau termeni nu pot fi impusi utilizatorilor. Totusi, termenii de utilizare pot prezenta o importanta practica din punctul de vedere al respectarii obligatiei de informare (vezi articolul anterior), informatii cu privire la reproducerea anumitor parti din site care sunt protejate de drept de autor (sau modalitati de citare corecta) sau chiar modul in care anumite date cu caracter personal sunt colectate si/sau prelucrate de proprietarul site-ului.
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte pareri personale legislatie drept & internet
Scris la 02 May 2006 04:41:44
Am vazut destule filme SF din anul 20XY aratau oamenii inchisi intr-un sistem in care fiecare era identificat unic, era supus unor restrictii importanta in functie de categoria din care facea parte – ori chiar avea destinul stabilit la nastere pe baza “ calitatilor” nativa si nu putea sa il schimbe nicicum . SF, nu ? Ei bine, aflam recent ca vom avea in Romania in curind pasapoarte cu identificatori biometrici (adica amprente, dar si altele). Despre cartea de identitate electronica stiam mai de mult .. dar a fost aminata din motive financiare . Datele de trafic referitoare la convorbiri telefonice si acces la Internet vor fi interceptate in curind pentru toata lumea. Nimeni nu mai chestioneaza problemele legate de viata privata ale existentei unor asemenea baze de date cu informatii extrem de sensibile, nici modurile cum va fi asigurata securitatea acestora astfel incit sa fie folosite doar in scopurile promise. Autoritatea de date personale din Romania (ANSPDPC) deocamdata nu a avut nici o reactie. Poate e prea curind dupa ce a fost creata…. Dar dreptul nostru la viata privata inca este garantat prin Constitutie. Nici UE nu e prea departe. Deja paspoartele cu elemente de identificare biometrica sunt o realitate in multe tari. Se vorbeste chiar de carti de identitate la fel. Dar aici si Controlorul pentru date personale e mai puternic .. ( vezi si raportul lui pe 2006 ) De aici si pina la integrarea unor noi elemente de identificare ( cum ar putea fi o mostra de ADN) e doar un pas. Si pasul asta nu e departe – asa cum ne arata un raport recent “Arming Big Brother”, realizat de Transnational Institute (TNI) si Statewatch – care demonstreaza ca UE cheltuieste 1 miliard de euro annual pentru cercetari “militare” in domeniul supravegherii si controlului. Lumea in care toate populatia e inregistrata, amprentata si supravegheata e foarte aproape – mult mai aproape decit credem . SF, da ! Nu e usor de zis insa ce s-ar putea face – daca efectiv ne-ar deranja o astfel de situatie. (pentru ca o majoritatea o acceptam tacit). O solutie este incurajarea autoritatilor ( si aici ma refer la (ANSPDPC) care ar trebui sa se ocupe de acest domeniu sa fie mai agresive, mai competente si coerente . O alta solutie este apelarea la CEDO. Liviu amintea ieri in blogul lui de o intilnire intre CEDO si judecatorii romani. Articolul din Ziua pe care l-a mentionat zice ca : Un numar de 15 plangeri din Romania, potrivit lui Wildhaber, au ca subiect activitatea sau actiunile unor servicii de informatii (specializate sau din diverse ministere) care au inregistrat date referitoare la voata privata a unor persoane fara un temei legal sau far a fi invocat si demonstrat existenta unui scop legitim. A fost reamintit cazul "Rotaru vs. Romania - 2000"cand CEDO a constatat ca SRI a intocmit un dosar personal cu "date si informatii colectate si inregistrate fara o baza legala adecvata". (nota pentru sine - pune si decizia Rotaru vs Romania pe site)
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania stiri - drept&it din intreaga lume pareri personale jurisprudenta viata privata
Scris la 17 May 2006 14:06:58
Stefan imi atrage atentia asupra unei chestiuni simpatice : Pe site-ul Postei Romane unde se pun la dispozitie codurile postale care sunt disponibile pentru transmiterile postale, zace la finalul paginii o nota mica si concisa : " Continutul acestei baze de date este propietatea Postei Romane si nu poate fi reprodus fara acordul scris al Postei Romane." Afirmatia este ridicola din toate punctele de vedere si nu are decit un foarte mic strop de adevar. Se vede ca juristii de la Posta Romana nu au participat la prea multe cursuri de proprietate intelectuala. Sa le explicam putim cum sta problema : Continutul bazei de date de care vorbim este format din coduri postale. Codurile postale sunt secvente de 6 cifre care identifica in mod unic o anumita locatie pe teritoriul Romaniei. Singura protectie - dpdv teoretic- pe care ar putea sa o aiba o opera scrisa este prin dreptul de autor. Dar un cod postal nu reprezinta o opera de creatie intelectuala. Ba chiar poate fi considerat o simpla data care este exclusa expres de la protectie. Sa consideram insa ca un cod postal ar fi protejat prin dreptul de autor. Ar insemna ca nimeni nu are voie sa il reproduca fara acordul titularului drepturilor de autor - adica daca eu vreau sa-l folosesc pe o scrisoare sau pe un forumular web - imi trebuie acordul scris al Postei Romane. Foarte inteligent ! Bun - deci continutul bazei de date nu este protejat (el este in domeniul public), iar Posta Romana nu are un drept de proprietate ( si nu propietate ! )asupra lui. Ceea ar putea fi corect, dar numai ca nu este scrisa astfel, - este ca Posta Romana are un drept "sui generis" asupra bazei de date, care consta in " dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza si de a interzice extragerea si/sau reutilizarea totalitatii sau a unei parti substantiale din aceasta, evaluata calitativ sau cantitativ." Care nu stiu daca ar putea fi considerat un "drept de proprietate"... Atentie - acest drept se refera la baza de date, si nu la continut ! In fine - mai multe se pot citi in capitolul VI din Legea dreptului de autor - Drepturile sui-generis ale fabricantilor bazelor de date . Ar mai fi de discutat daca Posta Romana are efectiv un drept "sui generis" asupra bazei de date respective, de vreme ce respectivele dispozitii au fost adoptate abia in 2004 - iar data crearii bazei de date poate fi una anterioara acestei date...Dar asta o las in seama altcuiva :) Si eu pot sa pun o nota linga un text din Homer ca este protejat prin drept de autor sau proprietate. Asta nu inseamna ca si este !
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania pareri personale drept de autor
Scris la 23 May 2006 17:01:32
Am anuntat in urma cu ceva zile despre o invitatia la o prezentare despre probe electronice.. Cum am fost la intilnirea respectiva , imi propusesem sa scriu vreo 2 idei. Despre prezentare nu am prea multe sa zic -pentru ca a fost o prezentare pentru o mina de persoane care au venit la o chestiune de informare ( ca nu sunt sigur ca a fost conferinta de presa). In fine ideea este ca au prezentat proiectul lor finantat de Comsia Europeana si au zis ca raportul final care va contine practic analiza asupra problelor electronice din UE - dpdv practic si teoretic va fi publicat undeva anul urmator, iar cercetarea va fi finalizata in Nov 2006. 2 lucruri merita mentionate : a) Faptul ca Institutul de Criminologie face parte din proiect. Ar fi bine - si i-am spus si reprezentantului lor ce participa la proiect - ca rezultatele, experienta dobindita prin acest proiect (ca se primesc niste bani din partea UE pt cercetarea efectiva) ar trebui si facute publice in Romania - in romana. Altfel - doar bifam o noua casuta cu nici o valoare adaugata pe termen lung. Din pacate Institutul nu are nici o planificare pe termen mediu sau lung pe aceasta tema - pur si simplu a primit o invitatie si a beneficiat de ea. Asta e pacat. b) Proiectul a fost cistigat de o companie din Spania - Cybex - care a si co-finantat proiectul. Cybex este o firma interesanta dpdv al activitatii care practic asista in obtinerea, organizarea, pastrarea, analizare si prgatirea probelor electronice pentru prezentare si negociere in chetiuni juridice si investigatii. Adica practic are o gramada de experti - tehnici in cea mai mare parte - care string si administreaza probe electronice ca sa fie utile dpdv juridic. I-am intrebat cum pot sa faca asta, si daca nu trebuie sa fie un expert criminalist acolo - si mi-a dat exemplu ca in anume cazuri se merge impreuna cu notarul la locatia unde se afla computerul si unde, probabil este si proprietarul calculatorului - pe care il ridica in prezenta notarului si fac o copie fidela (probabil cu un soft de tip Encase). Astfel au si ei o copie pe care pot sa lucreze, iar in conditiile in care cineva ar tagadui in fata instantei ca ceea ce se prezinta nu este o copie identica a ceea ce exista - se poate face oricind confruntarea cu copia ramasa in custodia notarului. Uite o idee - simpla si utila. Dincolo de asta - sa fiti siguri ca serviciile lor sunt foarte scumpe. :D
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania stiri - drept&it din intreaga lume pareri personale evenimente drept & internet
Scris la 26 May 2006 17:41:18
Am participat zilele trecuta la un seminar organizat de Institutul National al Magistraturii pe tema criminalitatii informatice. Am fost si prezentator, dar am fost si participant pentru ca au fost prezentari interesante de la eBay, Visa sau USSS pe teme legate de fraude informatice si criminalitate infromatica. Pe de alta parte e intotdeauna foarte interesant sa vorbesti cu alti procurori si judecatori (adica participantii la curs) care sunt interesati de acest domeniu. Insa pentru ca a fost o prezentare a ROACT legata si de drept de autor , s-a ajuns si la discutii legate de sistemele actuale de file-sharing, legislatia romana, dar si recentul caz de la Iasi, care a implicat pentru prima data in Romania investigarea unor utilizatori de programe p2p. Asta si pentru ca mi-a adus aminte de un articol planificat si inca nescris referitor la programele p2p in sine si legalitatea lor. (adica vroiam sa demonstrez legalitatea lor). In fine - discutia s-a purtat in jurul articolului 139^8 din legea dreptului de autor(versiunea care este in vigoare astazi pentru ca modificarile din OUG 123/2005 vor fi probabil modificate prin legea de adoptare din Parlament) Art. 139^8 Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 40.000 lei (RON) punerea la dispozitie publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor ori a produselor purtatoare de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel incat publicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales in mod individual. In fine, discutiile ma determina sa fac insemnarile de mai jos (opiniile sunt personale, nu concluziile discutiei - pentru ca pur si simplu nu am dorit sa tragem niste concluzii): a) Programele P2P - eu nu cred ca un program de tip p2p ar trebui sa fie considerat ilegal. Atita vreme cit si 0.1% din folosirea lui este una legala (ca sa nu mai vorbim despre avantajele aduse in retea si dpdv al libertatii de exprimare) inchiderea unui astfel de program pe motiv ca ar trebui sa fie facut mai restrins pentru a nu permite incalcarea legii dreptului de autor - mi se pare exagerata. In curind vom ajunge in extrema cealalta si vom considera ilegale si programele care sunt folosite in 0.01% din cazuri in scopuri ilegale. Parca vad ca si FTP-ul e pus pe lista neagra. Si nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba. Cazul Naspter e de mult citat in domeniu (desi aici era vorba de o baza de date centrala si deci decizia era corecta), insa avem mai de curind cazul Grokster in care decizia Curtii Supreme a SUA pune o bariera serioasa in calea legalitatii unor asemenea programe. Mai mult, in recenta versiune a legii dreptului de autor votata de Senatul din Franta se include dreptul de a tine responsabil un producator de soft, daca software-ul produs de acesta a fost utilizat pentru piraterie, ceea ce e de-a dreptul ridicol in cazul softurilor de tip open-source. Pe de alta parte Curtea Suprema din Olanda a considerat ca Kazaa nu ofera un serviciu ilegal. Conform legii romane - un program ilegal ar fi unul din cele stipulate de art 46 din legea 161/2003. Este clar ca nu ne incadram in definitia respectiva. Poate fi creatorului unui astfel de program complice sau instigator (Vezi Cod Penal art 23-31) al unora din infractiunile prevazute de legea dreptului de autor ? Greu de crezut. b) Cei ce descarca produse protejate de drept de autor. Intr-un mod care poate parea ciudat pentru unii legea vorbeste numai de punerea la dispozitie publicului si nu si de descarcarea din aceasta retea publica. Eu as interpreta aceasta dispozitie in sensul in care cel care face download nu ar intra in acest articol. Aceasta nu inseamna ca titularii dreptului de autor nu il pot chema pentru despagubiri cf dreptului comun in materie, sau sa se retina vreo alta infractiunea prevazuta de legea dreptului de autor ( vezi art 142 lg. 8/1996) c) Cei ce pun la dispozitie opere protejate de drept de autor. Nota : Aici vorbesc, evident de cei ce pun spre download opere protejate de drept de autor fara acordul titularilor. In cazul in care opere puse spre "share" sunt doar opere sub licente de tip Creative Commons, freeware, GPL sau altele identice ori chiar opere din domeniul public - evident problema nici nu se mai pune. Ar mai trebuie mentionat ca in anumite programe de tip p2p este obligatoriu sa pui in comun anumite resurse pentru a beneficia de accesul la celelalte resurse ale utilizatorilor. In acest caz art 139^8 este foarte clar si cel ce face acest lucru comite o infractiune. Dar aici intervine o alte discutie, legata de unul din elementele constitutive oricarei infractiuni : pericolul social ( vezi art 18^1 Cod penal) " Art. 18^1. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã prin atingerea minimã adusã uneia din valorile apãrate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsitã în mod vãdit de importantã, nuprezintã gradul de pericol social al unei infractiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de sãvârsire a faptei, de scopul urmãrit, de împrejurãrile în care fapta a fost comisã, de urmarea produsã sau care s-ar fi pututproduce, precum si de persoana si conduita fãptuitorului. În cazul faptelor prevãzute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplicã una din sanctiunile cu caracter administrativ prevãzute de art. 91. " In situatia in care se constata ca o anumita infractiune nu are pericol social (de ex. la cineva care fura o rosie), se poate decide sa nu se aplice o pedeapsa penala. In cazul nostru au fost discutii la intilnirea de care spuneam legat de pericolul social al punerii la dispozitie cu titlu gratuit al unui numar mic de opere. Una din opiniile exprimate considera ca legiuitorul ar fi trebui sa impuna o limita minima - fie dpdv al prejudiciului ori al numarului de opere partajate. Unii dintre cei prezenti au considerat ca in cazul unui numar mic de opere, probabil chiar procurorul ar propune solutia de neincepere a urmaririi penale - pentru ca nu exista pericol social. O alte opinie a considerat ca este rolul instantei - ca un arbitru independent- sa decida asupra acestui lucru. Si chiar daca legiuitorul a prevazut o fapta ca fiind infractiune, judecatorul poate considera - luind in calcul elementele concrete ale cazului - ca nu exista un pericol social si, deci, o pedeapsa penala nu se impune. Trebuie sa precizez ca sunt de acord cu ultima opinie exprimata, dar in acelasi timp trebuie sa remarcam ca existenta unei infractiuni care se intimpla pe scara larga (pentru ca sa fim seriosi - utilizarea retelelor de tip p2p e un fenomen larg raspindit printre utilizatorii din Internet, si nu numai din Romania) poate duce deseori la sicanari ori "fabricarea unor dosare penale" avind in spate cu totul alte motivatii. Ba am vazut ca in SUA s-au adus astfel de procese si unor persoane absolut nevinovate - doar pentru ca asa s-au obtinut adresele de IP. In fine - cred ca p2p este de fapt o chestiune care pune serios sub semnul intrebarii sistemul actual cu privire la dreptul de autor si cum il percep oamenii. Pentru ca nu vorbim de un caz izolat, ci de milioane de persoane de pe intreaga planeta- iar cifrele continua sa creasca. Iar a rezolva aceasta chestiuni prin incriminarea penala a utilizatorilor de p2p e doar o reactie care va atita focul si nicidecum o solutie. d) cei ce administreaza hub-urile I-am considerat ca o categorie speciala pentru ca am vazut ca in ultima vreme - cel putin in anumite hub-uri- isi rezerva dreptul de a nu pune nici o resursa in comun - ca un fel de rasplata pentru ca administreaza hub-ul. Ca atare - nu li se aplica prevederile art 139^8. Si aici, am putea sa discutam daca ei ar putea fi considerati complice sau instigator (Vezi Cod Penal art 23-31) al unora din infractiunile prevazute de legea dreptului de autor . Opinia mea personala este ca ar fi destul de greu sa demonstrezi acest lucru, atita vreme cit, de obicei, regulile hub-ului precizeaza in mod explicit ca nu gazduiesc fisiere si ca fiecare utilizator este responsabil de ceea ce pune in comun. Instigarea insa poate sa vina si daca alte actiuni ale acestor administratori ar putea fi considera ca instigare la infractiunea prevazuta la 139^8 ( reclama prin care se anunta ca se pot gasi pe hub noi filme de la Holywood sau un anume film care e protejat de drept de autor, descrierea hub-ului pe care sunt identificate categorii de opere protejate,etc. ) Sigur, toate aceste probleme ar merita o analiza si discutie mai atenta decit acest articol, cuprinzind inclusiv aspecte sociale ale fenomenului. Eu - oricum vad ca am scris mai mult decit mi-am propus initial si inca nu mi-am epuizat ideile. :D O sa inchei insa cu ce a postat chiar azi Dragos pe lista de discutii legi-internet pentru ca mi se pare relevant pentru discutiile actuale : Cum sta treaba cu proprietatea intelectuala (in 3 citate): 1. "Daca acum trei ani depaseam doar Albania, acum sintem pe primul loc in Europa de Est la Internet in banda larga. Numarul de conexiuni s-a dublat anul trecut, ceea ce ne plaseaza deja peste media ultimelor zece tari intrate in UE. Unul dintre principalele motive a fost expansiunea retelelor de cartier." sursa: http://biz.hotnews.ro/articol_48963-Internetul-ne-a-intrat-in-Europa.htm 2. Dan Ionita, specialist IT la IGP: "Sistemele pe baza carora se creeaza retele de cartier (hub-uri) sunt un mediu propice pentru comiterea infractiunilor in acest domeniu. Te poti trezi oricand cu cineva la usa, politist, procuror, cu un mandat de perchezitie in mana, si sa-ti ia calculatorul la puricat si sa-ti faca dosar penal. Exista cadru legal pentru asa ceva." sursa: http://www.juridice.ro/index.php?subaction=showfull&id=1148594540&archive=&start\ _from=&ucat=5& 3. Concluzia: " Construim o tehnologie ce preia magia Kodak, o mixează cu imagini în mişcare şi cu sunete, adaugă spaţiu pentru comentarii şi oportunitatea de a răspândi larg această creativitate. Pe urmă redactăm legea ce interzice această tehnologie." - LAWRENCE LESSIG, FREE CULTURE, p 47 http://www.cartea.info/revista/editura.php?file=free/2copisti.html Trad - www.cartea.info
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte pareri personale drept de autor
Scris la 02 Jun 2006 12:39:08
Am fost ieri seara invitat la Orasul Virtual - emisiunea facuta de Ionut Paraschiv de pe CITY FM in care am discutat despre "File-Sharing, piraterie, legislatie, control", cu Laurentiu Oprea de la ORDA, Alexandru Oancea de la ATIC si je. In fine, daca va intereseaza tot ce s-a discutat, Ionut va pune podcastul in curind pe http://www.orasulvirtual.ro/blog/?p=19 (iar eu am zis ca-l voi pune in sectiunea mea de share - pentru ca Ionut mi-a dat voie :-) Dar doream doar sa subliniez citeva idei, care mie mi s-au parut importante: a) D-nul Oprea de la ORDA a mentionat ca, asa cum a aparut si in presa, aceasta actiune de la Iasi nu ar fi decit un preview. Si ca exista un protocol intre institutiile statului si organizatiile titularilor de drepturi pentru combaterea pirateriei. In acelasi timp nu sunt definite actiunile care vor fi luate conform protocolului, dar file-sharing-ul (upload-ul mai precis zic eu) este printre ele. In fine, azi Gardianul zice ca opeatiunea Gramofonul poate fi oprita. Eu nu pot decit sa ma mir ca Politia nu are nimic mai bun de facut, atita vreme cit nu au prea reusit sa-i condamne penal pe aia care vindeau CD-uri in strada, daremite pe unii care partajeaza in mod gratuit opere protejate. Si sa zic ca am un coleg avocat care in fiecare saptamina ma intreaba daca nu a aparut vreun caz de genul asta in Bucuresti, pentru ca el e decis sa ii asiste in mod gratuit pe orice utilizator de Internet care ar fi acuzat de asa ceva ( adica pe art 139^8 - de care am vorbit acum 2 zile) Deci - aviz viitorilor invinuiti:D b) A avut o interventie si domnul Dan Popi - reprezentantul unei case de muzica, care mi s-a parut ca a zis multe lucruri de bun simt. Printre ele a spus si ca el nu poate sa-i condamne prea mult pe cei care au microbul Internet-ului si care downloadeaza muzica, in momentul in care oferta legala pe piata de Internet este extrem de limitata. Interesant punct de vedere din partea cuiva din industria muzicala ! c) A avut o interventie si directorul de la Czone. L-am intrebat daca ei ar da datele referitoare la ce utilizator este in spatele unui IP pe simpla cerere a politiei sau procuraturii ori ar dori decizia unui judecator in acest caz. Mi-a raspuns, diplomatic, ca este o problema pe care avocatii firmei o sa rezolve. Corect. Pe de alta parte este o chestiune care ii va privi mai devreme sau mai tirziu pe toti ISP-isti. Si s-ar putea fi pusi in niste situatii destul de delicate, mai ales in cazul in care un anumit utilizator s-ar intoarce cu un proces importiva ISP-ului.Sau in cazul in care ii va denigra. Cert este ca actualmente este o situatia neclara. In mod normal o discutie intre reprezentatii ISP - probabil cu ANISP ca prim actor - si autoritatile care se ocupa cu aplicarea legii (aka Politia si Procuratura) ar trebui sa identifice niste bune practici in materie - practici care sa fie publice si care sa permite tutuor sa se ghideze dupa ele. Altfel - avem toate sansele sa intram intr-o anarhie. In final, nu pot sa nu remarc faptul ca atita vreme cit avem de a face cu o chestiune globala ( se estimeaza 8 milioane de utilizatori de file-sharing in Franta, 20 in SUA - pentru a da doar citeva exemple), cred ca ar trebui sa stam sa judecam un pic mai bine cine suntem, unde stam si ce vrem. Si sa lasam naiba marota de " Avem stegulet rosu de la UE", pentru ca steguletul nu l-am primit pe file-sharing, ci pentru ca baietii de la Unirea inca mai vind CD-uri contrafacute, iar cei care ii aprovizioneaza inca aduc noutati (chiar daca se paer ca le-au scazut afacerile) Vezi si opinia similara a lui Skipy, mai bine argumentata. Cit despre cunostiintele romanilor despre drept de autor - vezi insemnarea precedenta.
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania pareri personale drept de autor