versiune pre-alfa - recomandam rss.mioritics.ro intre timp
66 posturi de bloguri in rezultate
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Urmatoarea Ultima
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
(1 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
someone borrowed the "Cindy Blackman Electric Group" CD from me but i can't remember who. and right now i'm dying to listen to Cindy Blackman's fabulous drumming, Matthew Garrison's mind blowing bass guitar and Dave Gilmore's out of this world solo guitar. and watching these cool pictures here didn't help too much. and watching this video only made my thirst worse ! so, whoever you are, don't you think it's about time to bring me my CD back ? (77 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
This one is really nice: Play Tagger ! Play Tagger allows you to easily play mp3 files directly on your website or blog. Simply include a tiny javascript, and your mp3 links will automatically become playable right on the page. In addition, your visitors will have the opportunity to easily tag and post the mp3 link to del.icio.us. This script is extremely lightweight, as is the flash movie that plays on demand. Tigongo Meo Amor Summer On The Beach Julia Hussiwanna Click the PLAY / STOP buttons, listen to the music, add to your del.icio.us ! Pretty COOL , ay ? (93 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
Tigongo is both the name of an african fruit and of a berliner band which makes raggae and african dance music. See tigongo.de if you care for some more. If you call me and i'm not answering my phone that's because i'm listening to Sommer on the beach really loud. If we cross paths and eyes on the street and i don't say "Hi" but seem to smile without any reason that's because i'm not really on the street but rather on an african beach. like'em ? see a lot more here. (91 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
asta noapte am visat ca aveam un 10-22mm. si din cauza ca nu-l mai luam de la ochi, dupa o vreme m-am contopit cu el si am inceput sa vad totul prin 10-22mm. mai bine zis prin 10mm, ca nu-mi aduc aminte sa fi folosit zoom-ul. oriunde intorceam capul, vedeam lumea alungita pe la coltzuri, imi vedeam amandoua urechile fara sa ma uit in oglinda, treceam strada fara sa intorc capul pentru ca vedeam perfect toate masinile care circulau in amandoua sensurile, de parca as fi fost un cameleon care se uita cu un ochi la vale si cu unu' la deal. cam asa, adica. am fost foarte dezamagit cand m-am trezit si am revenit la buna si vechea realitate care ma astepta plictisita, asa cum o stiam, vazuta prin 50 de milimetri (cam asa, adica). ma simtzeam de parca tocmai as fi intzeles pentru o fractiune de secunda care e sensul vietii, doar ca sa-mi scape ca nisipul printre degete in secunda urmatoare. aproape am plans. dupa ce-am fumat o cafea si am baut o tigara m-am simtit ceva mai bine, mi-am adus aminte ca sensul vietii e tot acolo si tot acelasi, oricare ar fi el, indiferent ca te uiti la el prin 10, 50 sau 400 de milimetri. iar diferentza dintre 10-22mm si 50mm e aceeasi cu diferentza dintre a privi si a vedea. amandoua sunt importante, problemele apar cand uitam sa vedem si doar privim sau cand uitam sa privim si doar vedem. PS: ma intreb ce fel de vise avea George inainte sa-si ia lensbaby... :-) (257 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
"I can press one button on my footpedal and have a dozen things happen in Live at once — turn a bunch of tracks on or off, record on multiple tracks, activate a bunch of effects, etc." The ease and stability of plug-in effects in Live is another draw for Kid Beyond: "The ability to chain so many effects together and drag them around in real time, to beat-warp and time-stretch on the fly — it all happens so seamlessly, which is wonderful when you're dealing with multiple tracks of live audio." So who the hell is Kid Beyond ? Just a guy who has a lot of fun playing with loops and samples which he records himself using nothing but his voice - live on stage. Not exactly my style of music but he's really talented and certainly fun to watch and listen to, no matter what your musical taste is. Besides, he's definitely one of the most able Live power users on this planet, Live being the name of my favourite musc making software, developed by the Berlin based Ableton company. Before the show he will also offer a Ableton Live Clinic, which is the main reason why i don't want to miss his performance. Watch a video to get an ideea what i'm talking about: .wmv or .mov ! or just go to his website : kidbeyond.com. April 5 at Bast ard Club, Berlin 8PM Ableton Live Clinic 9PM Show by Kid Beyond and Al-Haca featuring Cee RQM Bast ard Club, Kastanienallee 7-9, 10435 Berlin (251 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
La Iaşi, un tramvai plin cu călători a rămas fără frâne, în seara de miercuri spre joi. În plină viteză, vagonul a coborât Dealul Copou, a lovit câteva maşini şi s-a oprit în alte două tramvaie. În urma accidentului, fără precedent, câţiva călători au fost uşor răniţi. O comisie de anchetă formată din mai multi specialişti analizează vagonul pentru a stabili cauzele incidentului. ..... Pe de altă parte, Adrian Afrăsinei, cel care conducea tramvaiul, declară că a fost o problemă tehnică. "Coboram dinspre Copou, am vrut să frânez. Deodată, m-am panicat. Nici una dintre cele trei frâne nu mai funcţiona". La rândul său, primarul Gheorghe Nichita nu crede că starea tehnică a vagonului ar fi de vină, deşi a fost achiziţionat la mâna a doua din Germania cu doar 500 de euro. articolul asta intreg din Adevarul si recentele insemnari ale marelui mustacios morocanos mi-au trezit niste amintiri vechi si vesele de pe vremea cand mergeam pe jos din Tudor pana in Targusor pentru ca se terminau chefurile din Tudor pe la 4, 5 dimineatza si n-aveam chef sa astept primul tramvai. aveam pantofi sanatosi, primiti cadou de la tata, care la randul lui ii primise si el cadou de la un nene sub-inginer care la randul lui ii primise cadou de la un prieten de-al lui care se ocupa cu adusul de ajutoare din Germania. pantofi nemtesti deci, de piele, cu talpa groasa si varf de otzel, puteam sa opresc tramvaie scapate la vale pe Copou daca imi bagam piciorul in fatza lor. numai ca la 4 dimineatza nu circula nici un tramvai, asa ca imi bagam picioarele pur si simplu si o luam pe jos. cand urcam pe Copou ma ajungeau tramvaiele din spate dar eu le ziceam cu naduf (in gand - ca un copil cu bun simtz care eram) "'mama voastra ! acuma veniti ?!? " si ma faceam ca nu le vad si mergeam inversunat pe jos pana la capat. episodul pe care vroiam insa sa vi-l povestesc acum s-a petrecut intr-un tramvai. aveam un ceas desteptator care ma trezea pe mine si pe restul Targusorului... din cand in cand. un desteptator urias, cat o minge de handbal, dotat cu doua castroane si un ciocanel. ciocanel care suna desteptarea cam cand ii venea lui bine. de obicei cand nu se astepta nimeni. ba la miezul noptii, ba la 4 dimineatza, suna cand era prea cald, cand era prea frig sau cand se aseza vreo musca pe el. din cand in cand suna si la amiaza, cand ma trezeam eu, si atunci imi aduceam aminte care e de fapt rostul lui. intr-o zi mi-a venit ideea sa-l duc la un ceasornicar, sa vada ce e cu el de e asa de nevricos. asa ca arunc o haina pe mine, bag desteptatorul in buzunar, iau frumos tramvaiul si ma dau cu el la vale pe Copou. in tramvai, o doamna in varsta se apleaca putin inspre mine si-mi zice cu voce tremuranda: "nu te supara maica, nu stii cumva cat e ceasul ? " "ba da !" zic eu amabil si serviabil scotzand ditamai desteptatorul galben auriu din buzunar: "trei jumate." impasibil, m-am facut ca nu observ cum i se dilata ochii dar in sinea mea radeam de nu mai puteam de comicul situatiei si de imaginea tomsigericeasca din capul meu, imaginea unei gospodine cu doi ochi ca doua desteptatoare uriase galben-aurii care suna fara pauza in timp ce saraca incearca sa inteleaga timpurile care trec prea repde pe langa ea silind-o sa faca cunostintza cu tot felul de ciudatzenii: barbatzi cu parul lung si cercei in ureche, fete rase in cap si acum si ultima moda: ceasul nu se mai poarta la mana, ci in buzunar. nu va mai zic ca inainte sa ma dau jos din tramvai s-a mai trezit si sa inceapa sa sune desteptatorul meu galben-auriu facand toate privirile din tramvai sa se intoarca spre mine in timp ce eu eram ferm convins ca iarasi claxoneaza vatmanul la vre-un iesean mai nervos care si-a infipt Dacia pe linia de tramvai si acum nu mai stie cum s-o scoata de acolo fiind blocat din toate partile de alti ieseni mai putin tupeisti care circula regulamentar. aveau o sonerie foarte asemanatoare, ceasorincul meu si tramvaiele din Copou. cand mi-am dat seama intr-un sfarsit ca de fapt nu claxona vatmanul ci imi suna mie ceasul era prea tarziu ca sa mai fac ceva asa ca l-am lasat sa sune pana la capat in timp ce eu priveam visator pe geam iar iesenii din tramvai se uitau dezorientati unul la altul. ..... 500 de euro pentru un tramvai !?! din Germania ?!? i-auzi, frate. unde, nene ?!? unde ? ca acuma ma duc sa-mi iau si eu unul. il pun in curtea din spatele blocului, apoi ma urc in el, ma asez pe-un scaun si ma uit pe geam. pana vine cineva la mine si ma intreaba: "uai da shi fashi, uai ?" (820 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
remember when i told you i was gonna start a band ? well... it's not just me anymore. www.shin-no-shin.com (19 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
care cautzi, frate, dupa "partituri Metallica" de te trimite google la mine pe pagina ? ce partitura cauti ? zi-mi mie ca-ti arat io care-i treaba ! (27 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog
Scris la 17 Apr 2006 00:00:00
citesc frunzaresc o carte despre accidente maritime. Yacht Unfälle, pe numele ei de la mama ei de-acasa, o frunzaresc la aproape un an dupa ce am obtinut "permisul de marinar amator", asa cum citeam si "Accidente Rutiere" acum o gramada de ani, la vreun an dupa ce obtinusem permisul de sofer amator. care intre timp o si expirat, al dreacu' sa fie cine-o uitat sa-l reinnoiasca. am cumparat-o intr-un moment de slabiciune in fatza constiintzei care imi dicta impasibila - ca o secretara cu fatza zbarcita si fara chef de sex pe birou - ca daca n-o cumpar acum n-o s-o cumpar niciodata, si daca o sa mor vreodata pe mare de aia o sa mor, pentru ca n-am cumparat-o. draga_de_ea a citit-o deja de patru ori. draga_de_ea nu stie sa adoarma decat cu o carte in mana. tre' sa-i mai cumpar urgent ceva carti, altfel ia din nou biblioteca de la inceput si nu mai ramane nimic din ea. deja nu mai gasesc nici o carte din care sa nu zboare foile cand pun mana pe ea. eu nu stiu sa adorm decat cu muzica in urechi. daca n-am muzica in urechi atunci imi fac. improvizez. pe bune. stiu asta inca de pe cand eram la liceu si stateam in internat cu inca 11 baieti in aceeasi camera. unul se ridica pe la doua noaptea si zicea: "porcul a fost ingrasat la parametrii maximi." apoi isi lua perna in bratze si dormea mai departe. altul chiar se ridica din pat, cu patura in bratze, iesea pe hol, facea o tura scurta vorbind chineza cu el insusi, venea inapoi in camera si se baga la loc in pat. a doua zi nu mai stia nici unul nimic, doar noi, cei care eram noapte de noapte treji pana la ore mici zicand bancuri si ascultand Metallica a nshpea mia oara, povesteam fiecaruia in parte ce aventuri a mai trait in timpul noptii. pe mine ma fascina cat de complexa poate fi structura unei fiintze umane, cum de e posibil ca unii sa vorbeasca sau chiar sa se plimbe prin somn si a doua zi sa nu-si aminteasca nimic, si pentru ca nu puteam sa-mi explic care-i faza cu ei... ii etichetam repede ca "ciudatzi" si-mi vedeam de somnul meu. pana mi s-a atras atentia ca sunt si eu cel putzin la fel de ciudat, pentru ca ma auzeau colegii noapte de noapte... cantand in somn. nu putea nimeni sa-si dea seama ce cant, la inceput credeau ca plang si nu stiau cum sa reactioneze, dar in curand si-au dat seama ca eu cant si ma simt bine, nu sufar de nici o durere, asa ca-mi trageau cate o perna in cap. in fine, sa revin la cartea de care ziceam. precum Accidente Rutiere, prezinta si ea tot felul de patzanii ale altora cu mai putzin noroc / experientza / cunostintze / responsabilitate, si care si-au gasit sfarsitul pe mare in diverse moduri, unul mai stupid decat celalalt. va mai povesteam eu odata ca nu-s genul care sa invetze din greselile altora ci ma folosesc exclusiv de ale mele, dar cu cartea asta fac un compromis. scrisa la modul "in seara zilei de cetatzeanul M.P. posesor al autoturismului Dacia 1300 cu numar de inmatriculare blah- blah-blah " a pornit la drum cu destinatzia..." si asa mai departe, urmand ca pe drum sa i se infunde carburatorul, sa-i intre un cui in roata de rezerva care era montata pe dreapta-fatza pentru ca roata de pe dreapta-fatza era dezumflata in pobagaj, sa intre intr-o crasma sa-si repare pana, sa plece mai departe la drum, sa adoarma la volan, sa calce gainile de la Avicola care iesisera si ele seara la drum sa mai schimbe o impresie, o maslina, o atentie, ca apoi sa sfarseasca intr-un copac, ducand cu el pe lumea cealalta pe soacra vecinului, cumnata verisoarei, nepoata ginerelui, samd... cartea prezinta o suita de accidente dintre care preferatul meu este, pe scurt, urmatorul: 8 tineri frumosi si voiosi, pe un yacht de 20 de metri (lux, frate!) in Mediterana. nu prea departe de coasta Italiei, dar destul de departe cat sa n-o vezi. vara, soare, vantu moare. se mai intampla. teoretic... pe orice yacht cu panze exista si un motor diesel, dar parca te grabesti undeva ? daca te grabesti iti iei salupa, avion hidraulic sau covor zburator. cine face o tura cu un yacht cu panze nu se grabeste, de obicei, nicaieri. asa ca stau baietii (si fetele) tolaniti si tolenite, molesiti si molesite, imprastiati pe punte, sau in cabina la umbra, cititnd o carte, jucand o tabla, un sah... si asa mai departe. soarele arde, marea e ca oglinda, calm desavarsit. mediterana e calda ca un pipi, iar albastrul ei adanc te face sa uiti ca nu esti peste - la fel ca atunci cand te cateri pe o stanca inalta si uiti ca nu esti pasare - stiti cum e? n-am innotat niciodata (inca) in larg, am iesit odata dintr-un port pe o hidrobicicleta si m-am avantat cu nevasta in larg (care, ca veni vorba, e mult mai sarita de pe fix decat mine - norocul meu!) fara sa ne gandim la curenti, vanturi si alte nimicuri, vroiam pur si simplu sa vedem cum e in larg. si am vrut sa sar acolo in apa sa vad cum e, dar sincer... imi tremurau genunchii ca doua meduze pe nisip numai la gandul ca o sa vad cum arata hidrobicicleta aia pe dedesubt. la dus ne-am zbenguit, era usor, la intoarcere am pedalat de ne-am uscat, impotriva vantului si a curentului, mai era putzin si trimiteau baietii salvamarii dupa noi. oricum, apa te atrage. pe mine cel putin. de cate ori am fost pe o barca, de atatea ori m-am surprins uitandu-ma in jos la valurile inspumate si gandindu-ma ce frumos as putea deveni una cu natura si cu intregul univers... daca m-as apleca numai un pic mai tare... numa un pic... ce involburata e apa... i-auzi-o cum ma striga... ma stie si pe numele mic... (2232 words)
Sursa: http://www.octiliniu.com/index.php Etichete: blog