versiune pre-alfa - recomandam rss.mioritics.ro intre timp
19 posturi de bloguri in rezultate
Scris la 03 Apr 2006 09:57:46
Robert Veress de la Saptamina Financiara publica azi un nou articol din Saptamina Finaciara - Cu stingu-n dreptul de autor care creioneaza pe tema ideii prezentate de mine cu privire la protectia enciclopdiei coordonata de D. Gusti in 1938. Pentru ca nu am mai avut timp sa sugerez 2 idei care mi se pare importante , le amintesc aici : a) Termenul de "descoperire" in drept mi se pare prea mult. Cred ca in domeniul juridic putem vorbi mai degraba de precizare sau interpretare. b) Titlul " DEX online e pirat" este putin exagerat, lucru care reiese si din text. De altfel cred ca ar trebui sa fim mai atenti cind folosim termenul de piratare indomeniul dreptului de autor. Simpla incalcare a dreptului de autor (desi poate sa reprezinte o infractiune in anumite cazuri) nu este o "piraterie" . De altfel si termenul de pirat in dreptul de autor este recent aparut in domeniu, iar utilizarea lui devine exgerata in raport cu orice caz intilnit. vezi si http://www.legi-internet.ro/copyright_is.htm Interesant insa, conform articolului, este ca ORDA a fost de acord cu interpretarea propusa de mine. In fine - poate ar fi util sa listam atunci care sunt operele din domeniul public la ora actuala ( evident nu nominal, ci in functie de cind au fost scrise). Si cel mai normal ar fi ca ele sa fie prezente si pe site-ul ORDA pentru ca cineva sa stie cind poate sa le utilizeze gratuit.
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte legislatie drept de autor
Scris la 30 Mar 2006 19:23:24
Motto : Nemo censetur ignorare legem Articol publicat si pe AvocatNet.ro Unul din principiile izvorite din dreptul roman si aplicate si in legea romaneasca prevede faptul ca nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii. Legislatia romaneasca in pragul integrarii europene sufera, in conditiile in care legi importante sunt modificate si re-modificate, uneori prin Ordonanta de Urgenta sau Ordonante simple care si ele sunt modificate de legile de adoptare, in termene de 2 ani si uneori chiar mai scurte. Principiul cunoasterii legii este deseori pus la indoiala de practica unei legislatii mult prea stufoase, care face ca toti actorii principali din domeniul justitiei (judecatori, procurori sau avocati) sa faca de obicei un adevarat proces de cautare activa a actului normativ in vigoare la data unui anumit eveniment. In fapt, singurii care au de cistigat in fata complexitatii si modificarilor dese ale legislatiei sunt producatorii de software legislativ, cei care reusesc prin mijloace electronice sa eficientizeze acest proces de cautare legislative. Aceasta nu ar fi o problema majora – in fond este un domeniu de business competitive, care se bazeaza pe utilizarea unor texte aflate in domeniul public. Problema se pune insa in ce masura in cetatean obisnuit, deci nu un practician frecvent al dreptului, are acces la legislatia care ii este opozabila intr-o anumit materie. Sa trecem in revista mijloacele prin care un cetatean roman obisnuit poate sa aiba acces la legislatie : - abonandu-se la Monitorul Oficial ( cost 1480 Ron/an ) – numai partea I - cumparind un soft legislativ ( minim 600 RON - Vezi statistica detaliata la cu preturi la http://www.indaco.ro/articole_det.html?id=9 ) Actualizarea poate sa coste suplimentar pina la 71 de RON/luna - cerind consultanta la un avocat pentru a afla ce legislatie ii este aplicabila (estimam un pret de 100 Ron pentru o consultanta minima) - accesind Internetul ( sa zicem 30 RON/luna – abonament ), de aici avind o fie solutia unui acces platit (159 eur/an – Indaco, 250 Ron /an (corpvs.org) ) o fie solutia unui acces gratuit prin diverse formule ( eg. Utilizare Repertoriul legislative( http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame ), baza de date a Consiliului Legislativ ( http://www.clr.ro/rep_dil_2002/rep.aspx ) abonare la www.juridice.ro si utilizarea parolei la www.indaco.ro , utilizarea portalului de legislatie ( http://legislatie.just.ro/ numai daca stii ce act cauti ) In practica utilizarea gratuita este folosita numai de cei care au ceva cunostinte de navigare pe Internet pentru a putea afla cum poti avea acces gratuity la o baza de date legislative. In plus fiecare baza de date are anumite carente ( de ex. Baza de date a Cdep nu prezinta hotaririle de guvern, baza de date a Just.ro nu permite cautare dupa cuvinte cheie, nu permite copierea a nici unui paragraph, nici una dintre solutii nu permite sa vezi daca aceasta este versiunea in vigoare la o anumita data ) De asemenea la ora scrierii articolului doar 25% din poulatia Romaniei a accesat Internetul. ( cf Statistici NetBridge Ian 2006) . Remarcam in acelasi timp ca exista 3 sisteme diferite de acces online la legislatie pentru populatie dezvoltate din bani publici (se pare ca 2 dintre ele cdep.ro si clr.ro folosesc acceasi baza de date). Alte sisteme de acces vor fi probabil dezvoltate sau implementate din bani publici pentru anumite categorii de functionary publici (politisti) sau persoane angajate in sistemul judiciar ( judecatori, procurori, etc) La ora acestui articol salariul mediu in Romania este undeva la 700 de RON pe luna, iar salariul minim este in jur de 300 de RON pe luna. Toate aceste date ne conduc la ideea ca un principiul “nemo censetur ignorare legem” poate fi luat doar ca deziderat si nu ca realitate. Pe de alta parte, textul actelor normative devine atit de criptic si alambicat, incit fara interventia unui specialist (uneori chiar pe un anumit domeniu) accesul la legislatie nu ajuta prea mult, sau este nevoie de foarte mult timp pentru obtinerea informatiei utile. Citeva posibile solutii : - crearea unui sistem online singular creat din bani publici in care legislatia romaneasca completa sa poate fi accesata, utilizata si copiata in format digital de catre orice persoana. - Obligarea oricarei institutii care emite un act normative sa aloce fonduri si pentru crearea unui ghid de aplicare sau explicare a ei ( in special in domeniile tehnice ) sau de informare a publicului tinta - Obligarea Ministerelor si autoritatilor centrale si locale sa aiba compendii legislative gratuite pentru fiecare domeniu asupra carora au competenta directa Articol publicat si pe AvocatNet.ro Comentariile si corecturile sunt binevenite .:-)
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte pareri personale legislatie drept & internet
Scris la 24 Mar 2006 17:25:43
Am fost ieri la Conferinta Doing Business Antreprenoriat. Am avut si o prezentare legata de marci. concurenta neloiala, citeva aspecte de marci europene si legaturi cu nume de domenii. Am ramas suprins citi de putini antreprenori din sala aveau marci inregistrate. Cred ca pe termen scurt si mediu o sa apara foarte multe probleme din cauza asta, ca si a conflictelor cu numele de domenii care devin mai importante pentru o simpla prezentare de firma. Toate prezentarile (inclusiv a mea) le gasiti aici - http://www.doingbusinessromania.ro/program.html
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: articole / studii / rapoarte stiri - drept&it din intreaga lume pareri personale nume de domenii
Scris la 20 Mar 2006 17:30:20
La finalul saptamanii trecute Comisia Europeana a publicat reportul cu privire la directiva privind semnatura electronica. Raportul considera ca semnaturile electronice sunt recunoscute, dar ca recunoasterea de semnaturi intre state merge greu, ca si "semnaturile electronice calificate". Vezi comunicatul de presa. De citit si raportul Comisiei. Dar ma bucura ca raportul confirma opinia mea exprimata in articolul " Cit de electronica este semnatura electronica ? ", prin care incercam sa justific valoarea mare a unei semnaturi electronice simple. Iata ce zice raportul "The first one is the simplest form of the “electronic signature” and is given a wide meaning. It serves to identify and authenticate data. It can be as simple as signing an e-mail message with a person’s name or using a PIN-code."
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: articole / studii / rapoarte stiri - drept&it din intreaga lume drept & internet
Scris la 19 Apr 2006 11:25:40
Am mai scris un articol pentru al doilea numar din revista Link2ecommerce, care incepind de ieri a aparut si in varianta online. Un click... si gata contractul! (I) Deseori ati fost in situatia in care ati dat click pe un buton de „I accept” sau „Sunt de acord” pentru a beneficia de un serviciu online – gratuit sau nu. Este acesta un contract sau nu? Va recunoaste o instanta un astfel de act daca semnatura mea nu apare nicaieri? Sa incercam sa raspundem la aceste intrebari. CE ESTE UN CONTRACT? Simplificand definitiile existente, un contract este un acord de vointa intre doua sau mai multe parti. De obicei, acordul de vointa rezulta in urma unor inscrisuri semnate si stampilate de catre parti. Aceasta, insa, nu inseamna ca acordul de vointa nu poate fi obtinut si altfel. Legea romana consemneaza anumite cazuri cand chiar tacerea reprezinta un acord. In cazul relatiilor comerciale de zi cu zi, acordul de vointa se intalneste cu mult mai des decat s-ar putea crede la prima vedere. O cerinta expresa (o bere, va rog!) este o acceptare a ofertei de a vinde bunurile expuse si, deci, un acord de vointa intre vanzatorul si cumparatorul dintr-un magazin. Un semn deja intrat in practica (fluturarea mainii cand vezi un taxi) inseamna o manifestare de vointa in a incheia un acord cu taxi-ul respectiv. In consecinta, a apasa pe un buton anume pe o pagina web nu poate sa reprezinte decat acceptarea ofertei prezentate mai sus. Si tot in consecinta avem un acord de vointa intre cel ce pune la dispozitie serviciul si cel care vrea sa il foloseasca. Dar legea romaneasca chiar spune mai mult… (revenim asupra acestui aspect in articolul din urmatorul numar). CE SE INTAMPLA IN SUA CU ASTFEL DE CONTRACTE PE INTERNET? Putem sa spunem ca principiile realizarii unui contract sunt aceleasi in mare parte a lumii – si in SUA, si in Europa si in Romania exista acelasi semn de a chema un taxi. Dar ne referim la SUA pentru a explica mai clar cateva tipuri de contracte pe Internet. Asemenea contracte de adeziune (adica apesi pe butonul respectiv si ai acces la serviciu sau parasesti pagina) poarta denumirea de contract de tip „clik-wrap”. Am putea imparti in 3 categorii respectivele contracte si anume: * Contractele de tip „click-wrap” in care trebuie sa faci o actiune pentru a-ti exprima acordul. Actiunea este, de obicei, apasarea unui buton, bifarea unei casute care explica termenii, uneori un clik pe un link dintr-un e-mail etc. Aceste contracte au fost pe deplin acceptate de instantele americane si chiar aplicate. Au existat si cazuri in care unele dispozitii au fost considerate ca fiind abuzive si, ca atare, aplicarea lor nu a fost acceptata de instante. Dar restul contractului a ramas, in continuare, valabil. * Contractele de tip „click-wrap” in care, din greseala ori intentionat, NU trebuie sa faci o actiune pentru a-ti exprima acordul. In aceste cazuri instantele au considerat ca nu exista un acord de vointa, deci contractul nu se poate aplica. * Contractele de tip „Terms of Use” (Termeni de utilizare) pe care ii gasim in subsolul multor pagini web. Pentru ca, de obicei, nu trebuie sa faci nici o actiune pentru a intra pe site si a-l vizita in intregime (fara a ajunge pe pagina respectiva de Termeni de Utilizare) si, deci, nu exista un acord de vointa, rezulta ca respectivul contract sau termeni nu pot fi impusi utilizatorilor. Totusi, termenii de utilizare pot prezenta o importanta practica din punctul de vedere al respectarii obligatiei de informare (vezi articolul anterior), informatii cu privire la reproducerea anumitor parti din site care sunt protejate de drept de autor (sau modalitati de citare corecta) sau chiar modul in care anumite date cu caracter personal sunt colectate si/sau prelucrate de proprietarul site-ului.
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte pareri personale legislatie drept & internet
Scris la 26 May 2006 17:41:18
Am participat zilele trecuta la un seminar organizat de Institutul National al Magistraturii pe tema criminalitatii informatice. Am fost si prezentator, dar am fost si participant pentru ca au fost prezentari interesante de la eBay, Visa sau USSS pe teme legate de fraude informatice si criminalitate infromatica. Pe de alta parte e intotdeauna foarte interesant sa vorbesti cu alti procurori si judecatori (adica participantii la curs) care sunt interesati de acest domeniu. Insa pentru ca a fost o prezentare a ROACT legata si de drept de autor , s-a ajuns si la discutii legate de sistemele actuale de file-sharing, legislatia romana, dar si recentul caz de la Iasi, care a implicat pentru prima data in Romania investigarea unor utilizatori de programe p2p. Asta si pentru ca mi-a adus aminte de un articol planificat si inca nescris referitor la programele p2p in sine si legalitatea lor. (adica vroiam sa demonstrez legalitatea lor). In fine - discutia s-a purtat in jurul articolului 139^8 din legea dreptului de autor(versiunea care este in vigoare astazi pentru ca modificarile din OUG 123/2005 vor fi probabil modificate prin legea de adoptare din Parlament) Art. 139^8 Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 40.000 lei (RON) punerea la dispozitie publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor ori a produselor purtatoare de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel incat publicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales in mod individual. In fine, discutiile ma determina sa fac insemnarile de mai jos (opiniile sunt personale, nu concluziile discutiei - pentru ca pur si simplu nu am dorit sa tragem niste concluzii): a) Programele P2P - eu nu cred ca un program de tip p2p ar trebui sa fie considerat ilegal. Atita vreme cit si 0.1% din folosirea lui este una legala (ca sa nu mai vorbim despre avantajele aduse in retea si dpdv al libertatii de exprimare) inchiderea unui astfel de program pe motiv ca ar trebui sa fie facut mai restrins pentru a nu permite incalcarea legii dreptului de autor - mi se pare exagerata. In curind vom ajunge in extrema cealalta si vom considera ilegale si programele care sunt folosite in 0.01% din cazuri in scopuri ilegale. Parca vad ca si FTP-ul e pus pe lista neagra. Si nu vorbesc doar ca sa ma aflu in treaba. Cazul Naspter e de mult citat in domeniu (desi aici era vorba de o baza de date centrala si deci decizia era corecta), insa avem mai de curind cazul Grokster in care decizia Curtii Supreme a SUA pune o bariera serioasa in calea legalitatii unor asemenea programe. Mai mult, in recenta versiune a legii dreptului de autor votata de Senatul din Franta se include dreptul de a tine responsabil un producator de soft, daca software-ul produs de acesta a fost utilizat pentru piraterie, ceea ce e de-a dreptul ridicol in cazul softurilor de tip open-source. Pe de alta parte Curtea Suprema din Olanda a considerat ca Kazaa nu ofera un serviciu ilegal. Conform legii romane - un program ilegal ar fi unul din cele stipulate de art 46 din legea 161/2003. Este clar ca nu ne incadram in definitia respectiva. Poate fi creatorului unui astfel de program complice sau instigator (Vezi Cod Penal art 23-31) al unora din infractiunile prevazute de legea dreptului de autor ? Greu de crezut. b) Cei ce descarca produse protejate de drept de autor. Intr-un mod care poate parea ciudat pentru unii legea vorbeste numai de punerea la dispozitie publicului si nu si de descarcarea din aceasta retea publica. Eu as interpreta aceasta dispozitie in sensul in care cel care face download nu ar intra in acest articol. Aceasta nu inseamna ca titularii dreptului de autor nu il pot chema pentru despagubiri cf dreptului comun in materie, sau sa se retina vreo alta infractiunea prevazuta de legea dreptului de autor ( vezi art 142 lg. 8/1996) c) Cei ce pun la dispozitie opere protejate de drept de autor. Nota : Aici vorbesc, evident de cei ce pun spre download opere protejate de drept de autor fara acordul titularilor. In cazul in care opere puse spre "share" sunt doar opere sub licente de tip Creative Commons, freeware, GPL sau altele identice ori chiar opere din domeniul public - evident problema nici nu se mai pune. Ar mai trebuie mentionat ca in anumite programe de tip p2p este obligatoriu sa pui in comun anumite resurse pentru a beneficia de accesul la celelalte resurse ale utilizatorilor. In acest caz art 139^8 este foarte clar si cel ce face acest lucru comite o infractiune. Dar aici intervine o alte discutie, legata de unul din elementele constitutive oricarei infractiuni : pericolul social ( vezi art 18^1 Cod penal) " Art. 18^1. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã prin atingerea minimã adusã uneia din valorile apãrate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsitã în mod vãdit de importantã, nuprezintã gradul de pericol social al unei infractiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de sãvârsire a faptei, de scopul urmãrit, de împrejurãrile în care fapta a fost comisã, de urmarea produsã sau care s-ar fi pututproduce, precum si de persoana si conduita fãptuitorului. În cazul faptelor prevãzute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplicã una din sanctiunile cu caracter administrativ prevãzute de art. 91. " In situatia in care se constata ca o anumita infractiune nu are pericol social (de ex. la cineva care fura o rosie), se poate decide sa nu se aplice o pedeapsa penala. In cazul nostru au fost discutii la intilnirea de care spuneam legat de pericolul social al punerii la dispozitie cu titlu gratuit al unui numar mic de opere. Una din opiniile exprimate considera ca legiuitorul ar fi trebui sa impuna o limita minima - fie dpdv al prejudiciului ori al numarului de opere partajate. Unii dintre cei prezenti au considerat ca in cazul unui numar mic de opere, probabil chiar procurorul ar propune solutia de neincepere a urmaririi penale - pentru ca nu exista pericol social. O alte opinie a considerat ca este rolul instantei - ca un arbitru independent- sa decida asupra acestui lucru. Si chiar daca legiuitorul a prevazut o fapta ca fiind infractiune, judecatorul poate considera - luind in calcul elementele concrete ale cazului - ca nu exista un pericol social si, deci, o pedeapsa penala nu se impune. Trebuie sa precizez ca sunt de acord cu ultima opinie exprimata, dar in acelasi timp trebuie sa remarcam ca existenta unei infractiuni care se intimpla pe scara larga (pentru ca sa fim seriosi - utilizarea retelelor de tip p2p e un fenomen larg raspindit printre utilizatorii din Internet, si nu numai din Romania) poate duce deseori la sicanari ori "fabricarea unor dosare penale" avind in spate cu totul alte motivatii. Ba am vazut ca in SUA s-au adus astfel de procese si unor persoane absolut nevinovate - doar pentru ca asa s-au obtinut adresele de IP. In fine - cred ca p2p este de fapt o chestiune care pune serios sub semnul intrebarii sistemul actual cu privire la dreptul de autor si cum il percep oamenii. Pentru ca nu vorbim de un caz izolat, ci de milioane de persoane de pe intreaga planeta- iar cifrele continua sa creasca. Iar a rezolva aceasta chestiuni prin incriminarea penala a utilizatorilor de p2p e doar o reactie care va atita focul si nicidecum o solutie. d) cei ce administreaza hub-urile I-am considerat ca o categorie speciala pentru ca am vazut ca in ultima vreme - cel putin in anumite hub-uri- isi rezerva dreptul de a nu pune nici o resursa in comun - ca un fel de rasplata pentru ca administreaza hub-ul. Ca atare - nu li se aplica prevederile art 139^8. Si aici, am putea sa discutam daca ei ar putea fi considerati complice sau instigator (Vezi Cod Penal art 23-31) al unora din infractiunile prevazute de legea dreptului de autor . Opinia mea personala este ca ar fi destul de greu sa demonstrezi acest lucru, atita vreme cit, de obicei, regulile hub-ului precizeaza in mod explicit ca nu gazduiesc fisiere si ca fiecare utilizator este responsabil de ceea ce pune in comun. Instigarea insa poate sa vina si daca alte actiuni ale acestor administratori ar putea fi considera ca instigare la infractiunea prevazuta la 139^8 ( reclama prin care se anunta ca se pot gasi pe hub noi filme de la Holywood sau un anume film care e protejat de drept de autor, descrierea hub-ului pe care sunt identificate categorii de opere protejate,etc. ) Sigur, toate aceste probleme ar merita o analiza si discutie mai atenta decit acest articol, cuprinzind inclusiv aspecte sociale ale fenomenului. Eu - oricum vad ca am scris mai mult decit mi-am propus initial si inca nu mi-am epuizat ideile. :D O sa inchei insa cu ce a postat chiar azi Dragos pe lista de discutii legi-internet pentru ca mi se pare relevant pentru discutiile actuale : Cum sta treaba cu proprietatea intelectuala (in 3 citate): 1. "Daca acum trei ani depaseam doar Albania, acum sintem pe primul loc in Europa de Est la Internet in banda larga. Numarul de conexiuni s-a dublat anul trecut, ceea ce ne plaseaza deja peste media ultimelor zece tari intrate in UE. Unul dintre principalele motive a fost expansiunea retelelor de cartier." sursa: http://biz.hotnews.ro/articol_48963-Internetul-ne-a-intrat-in-Europa.htm 2. Dan Ionita, specialist IT la IGP: "Sistemele pe baza carora se creeaza retele de cartier (hub-uri) sunt un mediu propice pentru comiterea infractiunilor in acest domeniu. Te poti trezi oricand cu cineva la usa, politist, procuror, cu un mandat de perchezitie in mana, si sa-ti ia calculatorul la puricat si sa-ti faca dosar penal. Exista cadru legal pentru asa ceva." sursa: http://www.juridice.ro/index.php?subaction=showfull&id=1148594540&archive=&start\ _from=&ucat=5& 3. Concluzia: " Construim o tehnologie ce preia magia Kodak, o mixează cu imagini în mişcare şi cu sunete, adaugă spaţiu pentru comentarii şi oportunitatea de a răspândi larg această creativitate. Pe urmă redactăm legea ce interzice această tehnologie." - LAWRENCE LESSIG, FREE CULTURE, p 47 http://www.cartea.info/revista/editura.php?file=free/2copisti.html Trad - www.cartea.info
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte pareri personale drept de autor
Scris la 03 Jun 2006 10:28:45
Imi face placere sa anunt ca am pus 2 articole interesante pe site-ul legi-internet.ro : Infractiunea de interceptare ilegala a unei transmisii de date informatice de dr. Maxim Dobrinoiu si Spamul – Aspecte Legislative si Jurisprudentiale de Stefan Olaru De asemenea atrag atentia asupra a doua acte normative recent aparute : Lege nr. 183 din 16 mai 2006 privind utilizarea codificarii standardizate a setului de caractere în documentele în forma electronica Lege nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator Profit de ocazie pentru a invita orice persoana care are articole sau jurisprudenta din domeniul Dreptului& IT&C sa ma contacteze pentru a putea pune acele informatii pe acest site. Multumesc. Bogdan
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: anunturi stiri - romania articole / studii / rapoarte criminalitate informatica spam
Scris la 07 Jun 2006 18:26:30
Toata lumea vorbeste astazi de problema "pirateriei" prin p2p, Operatiunea Gramofonul este prezenta in toate ziarele (imi place sa notez ca intr-un articol de ieri din Jurnalul National Catalin Popescu, seful Biroului de Presa al Inspectoratului General al Politiei zice ca " utilizatorii obisnuiti, care mai descarca si ei cate un film, nu trebuie sa se teama" - adica cam ce am zis eu acum vreo saptamana - ca in cazul unui film nu poate sa fie vorba de infractiune pentru ca nu exista pericol social) sau se umplu forumurile cu idei care de care mai nastrusnice de "driblare" a politistilor cind suna la usa. (unele sunt chiar simpatice) In fine, nu am vazut insa niciunde o discutie serioasa si asezata referitoare la fenomen (scuze, dar la sute de mii de oameni care fac asta in Romania este un fenomen, ca sa nu-i mai numaram pe cei approx 20 de milioane de americani, 8 milioane de francezi si alte natii la fel de avide de descarari rapide de continut), cauzele lui si posibilele solutii. Nu am sa vin sa prezint aici o super-solutie care sa rezolve problemele tuturor si sa multumeasca pe toti. Dar nu pot sa nu notez o posibila varianta (aflata la un moment dat "in carti" pentru a fi votata in Franta in legea dreptului de autor) - si anume impunerea unei taxe fixe globale care sa fie platita de cei ce utilizeaza astfel de sisteme. Nu este o solutie utopica (desi recunosc ca am si eu dubiile mele fata de modul de aplicare), dar este cea mai buna solutie care s-a prezentat pina acum. Si nu este o solutie inventata, ci demonstrata stiintific printr-un studiu coordonat de Prof Andre Lucas din Franta, facut public in Iunie 2005 in Franta, iar acum tradus si in engleza. Pentru cei interesati sa citeasca si o argumentatie serioasa pot gasi studiul in engleza http://privatkopie.net/files/Feasibility-Study-p2p-acs_Nantes.pdf sau franceza http://alliance.bugiweb.com/usr/Documents/RapportUniversiteNantes-juin... Vezi si comunicatul de presa al celor de la privatkopie.net http://privatkopie.net/files/PM-060528.html Mai jos gasiti si articolul scris de Volker Grassmuck pe tema asta in EDRi-Gram 4.11 publicat chiar azi. [...] Read more!
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte pareri personale drept de autor
Scris la 13 Jun 2006 11:35:32
Articol publicat si in revista Link2ecommerce Vezi si prima parte - Un click si gata contractul Ce se intampla in Romania cu contractele pe Internet ? Din pacate, inca nu suntem atit de avansati incit sa avem deja o doctrina si jurisprudenta in acest domeniu care sa ne permita sa tragem niste concluzii definitive si irevocabile. Pe de alta parte principiile exprimate in articolul anterior sunt valabile. Mai mult avem o legea a comertului electronic (Legea 365/2002) care ne ajuta in aceasta privinta daca este interpretata in mod corect. Art. 9 din aceasta lege numit „ Incheierea contractului prin mijloace electronice” spune in primul alineat : „(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.” Sa aplicam acest articol la un contract de tip “click-wrap” – sa spunem un contract pe Internet prin care ni se ofera un serviciu de gazduire online. Practic, textul contractului pus la dispozitie prin Internet de catre firma care ofera servicii de hosting (Ofertant) este o oferta de a contracta (uneori titlul acestei sectiuni se numeste si Termeni si Servicii sau Conventie intre parti – acest lucru practic nu are importanta). Orice persoana care doreste sa aiba acces la serviciile respective trebuie sa “accepte oferta de a contracta” . Legea comertului electronic nu precizeaza ce inseamna aceasta “acceptare”. Nici nu trebuie sa o faca – legea trebuie sa suficient de neexhaustiva pentru a incorpora nu numai prezentele modalitati de a face aceasta acceptare, dar si orice alte modalitati care s-ar putea crea in viitor. In principiu acceptarea inseamna o actiune din partea cumparatorului (debitor – asa cum il precizeaza legea) – asa cum am precizat si in prima parte a articolului. Actiunea poate sa fie apasarea butonul de “ Accept contractul”, poate sa fie bifarea unei casute linga care este scris “Accept termenii si conditiile” sau orice alta forma care inregistreaza o actiune neechivoca din partea cumparatorului. Pentru a avea un contract valabil legea cere doar ca aceasta acceptare – sa ajunga la cunostinta ofertantului. Aceasta se poate realiza printr- o anumita insemnare care sa apara intr-o baza de date a ofertantului, un e-mail automat care il primeste ofertantul sau chiar un telefon sau fax primit de ofertant. (ultima optiune este posibila, dar improbabila ;). Mai exista o obligatie pe care legea romana o cere in cazul inchierii acestor contracte. Tot art.9 – alin 3 si 4 ne spun ca : (3) În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri: a) trimiterea unei dovezi de primire prin poşta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, în termen de 24 de ore de la primirea ofertei sau acceptării; b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca această confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar. (4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze. Pe scurt – daca se incheie contractul pe Internet, Ofertantul are si obligatia de a-i confirma primirea acceptarii ofertei Cumparatorului in 24 de ore de cind s-a primit aceasta. Cum practic aceasta confirmare se face in mod automat – acest termen nu ar trebui sa reprezinte o problema. Aceasta se poate realiza prin trimiterea unui e-mail, alt mijloc de comunicare individuala (eu as incadra aici si o notificare pe un serviciu de Instant Messenging sau primirea unui SMS) – Alin 3 a) - sau pur si simplu afisarea unei pagini web prin care esti instiintat ca acel contract a fost incheiat si ca ar fi bine sa salvezi si sa printezi pagina respectiva (Alin 3 b) – in cazul in care vorbim de un contract acceptat pe o pagina web. Inca 2 precizari utile ar mai trebui facut referitor la incheierea contractelor pe Internet : a) Alin.1 al art.9 ne precizeaza la inceput “Dacă părţile nu au convenit altfel”. Aceasta ar putea duce la concluzia ca un Ofertant ar putea sa impuna conditii diferite de incheiere a contractului. Credem insa ca avem de a face cu o „traducere” imprecisa a Art. 11 al Directivei europene privind comertul electronic care vorbeste de „except when otherwise agreed by parties who are not consumers” (exceptind situatia cind partile – care nu sunt consumatori – au convenit altfel). Ca atare consideram ca si legea romana ar trebui interpretata in sensul ca partile ar putea schimba conditiile stipulate de lege, numai in cazul in care nu avem de a face cu contracte in care sa fie implicate persoane fizice. b) Alin 2 Art 9. face mai usoara insa toata aceasta procedura si precizeaza ca avem de a face cu un contract incheiat in mod legal atunci cind Cumparatorul (Debitorul) incepe sa execute contractul. De exemplu in cazul unui contract de gazduire, daca s-a acceptat contractul pe web si cumparatorul a inceput deja sa foloseasca spatiul pus la dispozitie – se considera ca acel contract a fost incheiat chiar daca debitorul sau ofertantul inca nu si-au verificat e-mail-ul pentru primirea confirmarii. Aceasta precizare este absolut normala in conditiile afacerilor pe Internet in care rapiditatea desfasurarii relatiilor contractuale ar face practic inutile prea multe obligatii legale – atita vreme cit partile au ajuns la un acord. (2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea. În acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1). Vezi si prima parte a articolului - Un click si gata contractul
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: stiri - romania articole / studii / rapoarte pareri personale legislatie drept & internet
Scris la 23 Jun 2006 11:28:54
Inca o poveste interesanta pentru azi, relatata de Andrea Glorioso din Italia care ne descrie intreaga istorie a blocarii siturilor de pariuri online pentru utilizatorii din Italia - dovada ca se poate si mai rau ca la noi si ca legea e interpretata foarte diferit de la stat la stat chiar si in UE. Ma gindesc totusi cit de ridicole pot sa fie toata autoritatile care incearca sa blocheze un anumit tip de site-uri in Internet. Este clar ca ele nu au nici cel mai mic habar de cum merge Internetul si cit de usor pot fi driblate asemenea masuri. Asta imi aduce aminte de o fraza citita recent intr-un articol scris de Thomas Friedman : Vedeti, bunica-mea are o vorba care zice asa: „Niciodata sa nu cedezi un secol unei tari care cenzureaza Google“. E o chestie acolo, in ceea ce spune: ea n-a crezut niciodata ca viitorul poate apartine unei tari care limiteaza accesul propriului popor la cunoastere. A cenzura Google inseamna o proasta guvernare, una brutala, care cenzureaza si franeaza inovatia. Vezi mai jos intreg articolul publicat in EDRi-gram 4.12. [...] Read more!
Sursa: http://legi-internet.ro/blogs/index.php Etichete: articole / studii / rapoarte stiri - drept&it din intreaga lume drept & internet libertate de exprimare